Banii si increderea

Bani, bani, bani! Cand ne nastem, suntem un fel de ingerasi extraterestri care nu au nevoie de bani. Nu putem intelege in ruptul capului cui si la ce folosesc. Dar asta nu dureaza mult, vine momentul in care incepem sa fim educati de mediul in care traim, vine momentul cand circumvolutiunile noastre imaculate, impregnate cu ore de publicitate, sunt scurtcircuitate de sinapsele dorintei. Incepem sa jinduim si, dupa caz sa si obtinem, gramezi de lucruri pe care le consumam intr-o clipita sau de care ne plictisim aproape instantaneu. La inceput timid, imitand ca maimutele actul de cumparare, ajungem curand sa ne dorim cu aviditate tot felul de simboluri ale bunastarii afisate atat de copiii vecinilor cat si de colegii de gradinita. Ingerasii nevinovati capata atitudini de babuini nerabdatori, frustrati, gelosi si rautaciosi daca nu obtin ce vor. Maimute am spus? Adultul de varsta medie, indiferent de felul cum isi procura venitul zilnic, se regaseste in stadiul de robot sau automat de aruncat bani pe fereastra cu o anumita frecventa, numai buna de inregistrat statistic. Involuam ca imagine psiho-sociala in simple cifre sau subiecti economici fara nici o legatura cu umanitatea, cu sufletul etern sau cu ordinea fireasca a lucrurilor.
Banii se transforma in lucruri care se transforma in deseuri. Creati initial pentru disciplinarea si ordonarea tranzactiilor, banii sfarsesc prin a mari entropia in civilizatia actuala. “Civilizatia este doar un esec temporar al entropiei” spune, cu dublu inteles, Christine Nelson. Adica, suntem doar temporar in stare de a controla “dezordinea” atotcuprinzatoare. Pe de alta parte, asa-zisa ordine sociala impusa de noi haosului infinit este nenaturala. Putem constientiza, in aceste conditii realitatea din spatele aparentei, referitoare la bani? Desi cu amaraciune (“nu se poate fara bani”, “banii ne imping de la spate” s.a.m.d.) oamenii au intuit tot timpul ca aceste entitati nu sunt doar numere seci asa cum noi nu suntem simple ambalaje fizice. Daca fluxul de numerar inseamna prosperitate, atunci este interesul nostrum sa-l percepem la un nivel calitativ, nu cantitativ. Nu conteaza cate unitati monetare palpezi, conteaza felul cum simti si felul cum gandesti in raport cu semnificatia profunda a banilor. Este legea atractiei, din filmul The Secret, este biunivocitatea cuantica a universului holografic, este dansul lui Shiva din vechile texte indiene. Inteleptii care au reusit sa-si coreleze creativ mintea la realitatea inconjuratoare au descoperit ca banii vin la noi atunci cand ii atragem printr-o stare de spirit pe care o transmitem in eter. Paradoxal, aceasta stare nu are nimic mercantil in ea. Ea contine doar relaxare si incredere neconditionata.
Increderea neconditionata este credinta. Simplu! Ce se intampla cand primesc bani din salariu, dividende sau dintr-o afacere reusita? Ce simt cand am surplus, cand mi-am platit datoriile si am puterea sa decid incotro sa indrept eu acest flux energetic? Ei bine, atunci sunt mai increzator in oameni. Sunt generos si daruiesc, am curaj sa investesc si… surpriza: obtin, doamne, alti bani! Incep sa vorbesc limba Universului, si sa gasesc ce vreau inainte de a cauta.

Banii si valoarea

Daca fluxul de numerar se traduce in prosperitate la un nivel calitativ, inseamna, dupa cum am mai spus, ca valoarea reala a banilor nu depinde de numar, de quantum. Sa zicem ca ai o gramada mare de bani in fata ta. Bancnote mari, asezate in teancuri. Sunt ai tai dar, fara sa stii de ce, nu te poti bucura de ei. Ai doar doua posibilitati: sa-i pastrezi sau sa-i dai. Despre ce suma e vorba? Oricat ar fi de mare, poate sa nu ajunga pentru tot ce vrei sa faci. Aceste hartii, daca nu le acordam noi o semnificatie, nu ne ating sufletul. Sunt doar o alta maculatura care poarte fi dusa la reciclare. Unii dau semnificatie banilor prin transformarea lor in aur, tablouri sau proprietati imobiliare. Inseamna acestea valoare cu adevarat? Sentimentul de bogatie se erodeaza in timp, oricat de stralucitoare ar fi simbolistica.. Puterea si avutia se schimba, dupa cum ne-a spus inca de acum zece ani, Alvin Toffler. Adevaratul tezaur este valoarea care nu se vede la suprafata. Banii sunt doar un test prin care avem ocazia sa ne adaptam cresterea exterioara evolutiei noastre interioare. Valoarea reala tine prin excelenta de natura noastra umana. Nu suntem lucrurile pe care le detinem, ci actiunile si relatiile noastre. A simti banii inseamna a performa cu calm intre ce iei si ce dai, ramanand pe plus la final de etapa. Pentru a experimenta si a-ti consolida caracterul. Pentru a te bucura de libertatea pe care ei o confera acestei vieti. O viata care poate fi traita in spiritul onorabilitatii, al emulatiei sinergice, fara granite. Sa transformi in zilele noastre banii in valoare inseamna sa-ti aduci aportul la necesitatile omenirii. Sa comunici integru si ferm, ca un mare distribuitor de avutie, constient nu doar de nevoile tale cat si de ce ai de oferit. Iata directia integrarii in contextul planetar global. Valoarea banilor este azi valoarea comunicarii ferme a intentiilor oneste fara compromisuri. Construiesti ceva, trebuie sa construiesti fara deseuri poluante. Iti ajuti semenii, trebuie sa ajuti dezinteresat, fiinte cu valoare intrinseca si care pot ajuta la randul lor. Vei avea astfel acces la o sursa inepuizabila de energie, caci toate fortele Universului te vor ajuta sa ajuti.

Banii si televizorul

Daca ne uitam la stirile TV, n-o sa avem incredere. Si n-o sa avem bani. Ceea ce conteaza pentru noi nu este injectarea necontrolata cu drogul cotidian al informatiilor negative, ci energia increderii pe care o primim si o dam mai departe. Numai atunci vom face bani care vor face alti bani.
Ne uitam la stiri de scandal si la nenorociri cu convingerea naiva ca suntem imuni. De fapt ne molipsim grav si, fara sa ne dam seama, ajungem sa locuim pe butoiul de pulbere al angoaselor! In loc sa rezolvam usor probleme, tipam unii la altii si cautam vinovati, inmultind tensiunile nerezolvate in jurul nostru. Uitam sa contrabalansam minusul unei relatii prin gesturi simple, reparatorii, incarcandu-ne cu datorii cu mult mai impovaratoare pentru suflet decat datoriile in bani. Stiu ca e mai greu sa ma las de televizor decat de fumat. Am luat la cunostinta de noua mea imagine domestica: “leguma de canapea”. Sociologul Giovanni Sartori anunta ca sunt homo videns - o noua veriga in lantul evolutiv (sau involutiv) dupa homo sapiens. Termenul folosit in subtitlul cartii sale este “imbecilizarea prin televiziune”. Traiesc viata altora si ma plang ca nu imi ajunge timpul sa o traiesc pe a mea. Evadarea prin fereastra televizorului pare de neinlocuit intr-o lume care a uitat sa mai citeasca, sa se mai miste in aer liber, sa mai creeze arta si cultura perena. Entertainment, trendy, cool. Alienare, dependenta, dezordine si cheltuiala de timp scapata de sub control. Evident, urmeaza si cheltuiala de bani, in virtutea unor decizii induse subliminal. Evident, in aceeasi categorie (care creaza dependenta) se gasesc si alte mijloace care ne ajuta sa refuzam realitatea in care traim, cel mai inofensiv pe care il pot aminti aici fiind intepenitul pe scaun in fata jocurilor pe calculator sau a diverselor retele de socializare pe Internet. Aceste “ajutoare” care culmea, pe langa timp il costa pe omul productiv si multa energie psihica, nu fac decat sa cronicizeze criza in care ne gasim. Aceasta criza, daca exista una, este de natura nu atat financiara cat decizionala. Facand mereu aceleasi lucruri zi de zi, vom obtine doar ce am obtinut pana acum.
In loc sa servim zilnic imaginea gata rumegata a mizeriei umane, am putea cauta exemple de povesti despre caracter si devotament, despre ridicarea din propria cenusa, despre sacrificiu de sine si munca eficienta. De ce oare se gasesc atat de greu? De ce exista aceasta mare lipsa in tot ce inseamna limbaj audio-vizual pro-activ? Nimeni nu ne spune ca in orice esec sau criza exista si parti bune si ca nu trebuie sa dam vina pe nimeni pentru lipsa banilor. Sau ca tot sistemul de facut bani se bazeaza pe stari de spirit. Partea plina a paharului poate fi o picatura, doar atat. Atentia noastra o poate face sa se multiplice, sa creasca, transformand-o magic, intr-un flux continuu de bogatie.

Banii si comunicarea

Paradigma comunicarii inseamna mai mult decat sa convingi omul ca-i vrei binele, inseamna chiar sa-i vrei binele. Nu te poti face inteles nici in fata unui animal de companie, cu atat mai mult in fata unui semen uman, fara stabilirea unei transmiteri subiective a mesajului, la nivel interpersonal. O spune un geniu al stiintelor sociologice, Jurgen Habermas. Autorul “teoriei interesului” sustine si schimbarea de paradigma a acestui secol: de la productivitate si bani, la comunicare si relationare. Banii sunt sangele economiei dar si energia relatiilor interumane. Intelegem asta intr-o perioada cand, cu arterele economice blocate, nu ne mai ramane altceva decat sa reconsideram alte aspecte ale existentei decat cele pecuniare. Interventia “medicilor” monetari din afara nu ne poate vindeca pe termen lung. Observam acum ca fericirea personala nu depinde nici de valoarea caselor noastre, nici de frecventa shopping-ului la mall. Incepem sa luam tot mai mult in considerare valoarea intelepciunii si a bunei interactiuni intre suflete, aceste entitati necuantificabile. Lucrurile care conteaza nu pot fi contabilizate, spunea Einstein. Suntem creatori prin orice gand pe care il emitem, prin orice emotie pe care o dezvoltam, prin orice actiune pe care o desfasuram. Avem acest dar demonstrabil, prin noile teorii ale campurilor unificate, in fizica. Constiinta creaza materia. Folosind limbajul asteptarii si al atentiei putem crea orice obiect sau eveniment. Emotiile cumulate ale unei mase mari de oameni pot face minuni sau prapad. Nu mai putem prospera doar ca indivizi egoisti, rupti de Intreg, ci ca sisteme vii si interconectate, pe intreaga planeta. Avem de oferit valori informational – energetice si emotional - sufletesti inestimabile. Traind si impartasind sentimente de bucurie, impacare, maretie, sublim, banii vor veni si ei, ca un flux continuu de prosperitate implicita.