RETRO-CAUZAL - Infinit plus unu

Prefață Retro-cauzal, parabola unei căutări spirituale Originală și misterioasă, cartea Retro-cauzal a fostului meu student, Daniel (Dan) Neagu este o asociere interdisciplinară de idei din filosofie, sociologie, economie și fizică cuantică, coroborate ingenios și integrate într-o expunere sintetică și elocventă. Textul reprezintă o provocare pentru orice intelect dornic de o cunoaștere logico-intuitivă. Croșetând pe osatura narativă a experienței personale, autorul se dă pe sine drept exemplu, adaugând dialogurile unor prieteni, relevante pentru temele abordate. Dan Neagu este un antreprenor autodidact, având o pregătire teoretică triplu universitară. El folosește un pretext conceptual pentru a exprima opinii despre valoarea oamenilor și a lumii, mizând pe dezvoltarea inerentă a conștiinței umanității. Bazându-se pe premisa că orice poate exista într-un univers infinit, cu atat mai mult într-un Multivers potențial de lumi paralele, cartea evocă teorii ale fizicii cuantice cum este cea a Universurilor paralele, enunțată de fizicianul Hugh Everett. Textul cuprinde un amalgam de citate din mai multe domenii: literatură (Hesse, Faulkner, Sartre, sau Camus), fizică (Einstein, Feynman, Bohr, Schrodinger, Penrose, Hawking), psihologie (LeBon, Bruckner, Jung, Siegel), sociologie (Popper, Taleb, Kahneman, Habermas) și, nu în ultimul rând, filosofie (taoism, stoicismul lui Seneca, Heidegger, Kirkegaard, Pascal și filosofi contemporani). Coroborând cu acestea idei derivate din practica afacerii, autorul se dovedește a fi și particularist și universalist, descoperind complementaritatea naturii opozabile a lucrurilor și sugerând necesitatea acceptării paradoxurilor, în procesul evoluției noastre mental - spirituale. Alte concepte propuse în carte sunt: interesul conducător de cunoaștere (Habermas), timpul derivat din semnificație („moleculele” de timp din fizica micro-particulelor), sincronizarea vibrațiilor inter-umane sau atenția colaterală ca stare premergătoare „creării de realitate”, cum se exprimă el. Mesajul cărții este optimist, vizând sincronizarea „vibrațională” (un termen din cultura spirituală actuală) între oameni. Cartea nu mizează pe acuratețe autobiografică, dar informează onest despre rădăcinile cognitiv-comportamentale ale autorului, pentru „a rezona” mai bine cu cititorul. Pornind de la necesitatea unei gândiri (reparatorii) retro-cauzale, autorul construiește argumentația pentru nevoia identificării fiecăruia dintre noi cu o Conștiință atemporală care a existat înainte de tot ce poate însemna lumea materială. Ca modalitate de exprimare, vorbim de o confesiune epistolară, redată cu naturalețe și reflexivitate (după modelul clasic al lui Denis Diderot: „mă las purtat de condei, iar el gândește pentru mine”). Cei patru prieteni (poate fictivi): Paul, Nae, Peter și Pompi sunt individualități bine conturate, în cadrul dialogurilor-dezbatere, Pompi livrând sarea și piperul discuțiilor. Limbajul este simplu și conotativ, șocând uneori prin onestitate dar provocand și emulație estetică prin metafore pilduitoare. Dl. Dan Neagu se declară un cercetător practic al sensurilor propriei vieți, care și-a propus ca obiectiv de cercetare să-și reconsidere istoria personală. Face asta prin întrebări, dar și prin declarații întărite de o „logică tipic inginerească”. Încercând să nu se lase atrasă de capcana „cercului hermeneutic”, cartea este mai degrabă o abordare epistemologică combinată cu interpretări științifice inedite din economie (N. G. Roegen) și psiho-sociologie (Kahneman), concepții științifico-filosofice noi, cum sunt teoria asamblării sau cea a minimei rezistențe, dar mai ales cu descoperiri din fizica cuantică: timpul non-linear, acțiunea la distanță, superpoziția și problema observării sau a gravitației cuantice. Intenția autorului nu este de a copleși, ci de a construi empatia cu cititorul educat prin bunăvoința împărtășirii cu emoție a unor valori din panoplia culturii universale. Prin exemplele autobiografice, autorul se distribuie în rolul de cobai al propriei pasiuni pentru deducție, inclusiv pasiunea pentru gestiunea propriilor emoții. Întemeierea cărții pe principii, cum ar fi acela al puterii fără forță sau al preocupării pentru controlul entropiei pe planetă, induce respectul pentru valoarea morală a scrierii. În partea a doua - Lumea, textul radiografiază societatea în care trăim printr-o critică ironică (în care umorul derivă din limbajul firesc, necolocvial) a metehnelor societății de consum, explicând, de exemplu, de ce nu percep oamenii diferența dintre utilitate și beneficiu, sau noțiunea de cauzalitate circulară în economie. Autorul asociază consumerismul cu prostia, dar spune că aceasta este remediabilă, recomandând soluții și punând în evidență opiniile unor economiști care au promovat ideea obținerii adevăratei bunăstări a omenirii (în Entropia și bio-economia). Partea a 3-a, Emoția, se ridică la universalism, prin conceptele cod informațional al existenței sau vibrație integratoare a relațiilor. Partea a 4-a, Decizia, propune mai multe moduri de a găsi semnificația în alegerile pe care le facem și ne îndeamnă la a simți momentul în care o Voință mai puternică decât noi „ne împinge de la spate”. Discuția despre valoare ridică miza la nivel planetar și apoi cosmic, la fel ca și cea despre noroc, dar autorul procedează la exprimări pragmatice și raționale, nu mistice. Partea a 5-a - Timpul, conține informații tehnice, dar înglobează muncă de sinteză și de reinterpretare simplificată a unor concepte științifice. Bazându-se pe logica introspectivă, dar fără a neglija partea ludică, acest sugestiv eseu științifico - filosofic despre timp stimulează atât intelectual, cât și spiritual. Metafora este a 6-a parte a cărții și cuprinde texte - eseu ce se apropie de arta literară. Ideea că oamenii de știință nu mai pot exprima azi explicații inteligibile fără folosirea figurilor de stil, este exemplificată de personajele Nae și Paul prin metafore strălucitoare despre cosmos, spațiu și timp. În ultima parte, Împăcarea, întâlnim revelații asupra energiei recunoștinței și a dorinței de mântuire a omului. Autorul încearcă să înțeleagă sacrificiul, smerenia și iertarea, ca forțe care însoțesc spiritul omenesc nemuritor. În carte apar citate din scrierile unor fizicieni și filosofi de marcă (Penrose, Feynman, Schrödinger, Heisenberg), iar în final se ajunge la analiza „fabulosului panaceu al conștiinței omenești”, numit credință. În acest sens este relevant gândul unuia dintre personajele interpretate de Tom Hanks în filmul Atlasul norilor, care spune despre credință că „ar trebui studiată la fel ca și teoria relativității sau principiul incertitudinii”. Predilecția pentru suprarealism (capitolul Imaginație și limbaj) și uimirea descoperirii vieții ca fiind „ceva magic” (expresia lui Einstein), sunt preambuluri ale capitolului Fenomenul credinței. Cartea își propune să apropie știința de spiritualitate, într-un limbaj accesibil, pigmentat cu pilde din filme sau din lecturile autorului. Până la urmă, putem considera titlul ca pe un pretext pentru exprimarea unor idei pe care, după cum mărturisește dl. Neagu, le aude cum bat „la porțile gândirii”, „ca și flori la poarta vieții”, (după versurile lui Eminescu). Dar putem privi aceasta carte și ca pe o colecție de informații redate cu emoția unui căutător al esențialului. Retro-cauzal este o meditație care nu încearcă să ne convingă, ci doar să ne „aerisească mental”, ajungând în final la concluzia că a nu fi sigur de nimic e o atitudine mai înțeleaptă. Este o pledoarie pentru necesitatea unei percepții diferite asupra timpului, pentru o schimbare de paradigmă a gândirii despre timp. Dan Neagu consideră că, în istoria gândirii omenești, salturile paradigmatice au început cu semințele unor astfel de abordări. Prof. univ. dr. Dumitru Borțun