Daca ne uitam la stirile TV, n-o sa avem incredere. Si n-o sa avem bani. Ceea ce conteaza pentru noi nu este injectarea necontrolata cu drogul cotidian al informatiilor negative, ci energia increderii pe care o primim si o dam mai departe. Numai atunci vom face bani care vor face alti bani.
Ne uitam la stiri de scandal si la nenorociri cu convingerea naiva ca suntem imuni. De fapt ne molipsim grav si, fara sa ne dam seama, ajungem sa locuim pe butoiul de pulbere al angoaselor! In loc sa rezolvam usor probleme, tipam unii la altii si cautam vinovati, inmultind tensiunile nerezolvate in jurul nostru. Uitam sa contrabalansam minusul unei relatii prin gesturi simple, reparatorii, incarcandu-ne cu datorii cu mult mai impovaratoare pentru suflet decat datoriile in bani. Stiu ca e mai greu sa ma las de televizor decat de fumat. Am luat la cunostinta de noua mea imagine domestica: “leguma de canapea”. Sociologul Giovanni Sartori anunta ca sunt homo videns - o noua veriga in lantul evolutiv (sau involutiv) dupa homo sapiens. Termenul folosit in subtitlul cartii sale este “imbecilizarea prin televiziune”. Traiesc viata altora si ma plang ca nu imi ajunge timpul sa o traiesc pe a mea. Evadarea prin fereastra televizorului pare de neinlocuit intr-o lume care a uitat sa mai citeasca, sa se mai miste in aer liber, sa mai creeze arta si cultura perena. Entertainment, trendy, cool. Alienare, dependenta, dezordine si cheltuiala de timp scapata de sub control. Evident, urmeaza si cheltuiala de bani, in virtutea unor decizii induse subliminal. Evident, in aceeasi categorie (care creaza dependenta) se gasesc si alte mijloace care ne ajuta sa refuzam realitatea in care traim, cel mai inofensiv pe care il pot aminti aici fiind intepenitul pe scaun in fata jocurilor pe calculator sau a diverselor retele de socializare pe Internet. Aceste “ajutoare” care culmea, pe langa timp il costa pe omul productiv si multa energie psihica, nu fac decat sa cronicizeze criza in care ne gasim. Aceasta criza, daca exista una, este de natura nu atat financiara cat decizionala. Facand mereu aceleasi lucruri zi de zi, vom obtine doar ce am obtinut pana acum.
In loc sa servim zilnic imaginea gata rumegata a mizeriei umane, am putea cauta exemple de povesti despre caracter si devotament, despre ridicarea din propria cenusa, despre sacrificiu de sine si munca eficienta. De ce oare se gasesc atat de greu? De ce exista aceasta mare lipsa in tot ce inseamna limbaj audio-vizual pro-activ? Nimeni nu ne spune ca in orice esec sau criza exista si parti bune si ca nu trebuie sa dam vina pe nimeni pentru lipsa banilor. Sau ca tot sistemul de facut bani se bazeaza pe stari de spirit. Partea plina a paharului poate fi o picatura, doar atat. Atentia noastra o poate face sa se multiplice, sa creasca, transformand-o magic, intr-un flux continuu de bogatie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu